Romanian


LÂNGĂ CĂRĂMIDA EXISTENTĂ SĂ MAI ADĂUGĂM UNA, NU SĂ STRICĂM!

Ing. ION SIMIONESCU
Director Tehnic la Combinatul de Lianți și Azbociment din Fieni (1975-1989) și cetățean de onoare al orașului

Puterea exemplului contează foarte mult, iar eu nu am acceptat lucrurile pe jumătate. Veneam dimineața la ora 5 la serviciu și plecam la orele 22. Industria era la foc continuu, fără sâmbătă și duminică. Fabrica de ciment de la Fieni era prima în sector, era laboratorul de unde pleca dezvoltarea tehnologiei cimentului în România. Tot ce se introducea la nivel național era experimentat mai întâi la Fieni. Fabrica noastră de ciment a fost nava amirală a industriei de ciment din România, model pentru celelalte fabrici de profil din țară. Specialiștii noștri plecau în afară să lucreze pentru fabricile capitaliste.

Combinatul de Lianți și Azbociement Fieni s-a dezvoltat în mai multe etape. Etapa cea mai înfloritoare a început în anul 1975 când acest prim combinat din industria cimentului din țară și-a dezvoltat o linie tehnologică de 3000 tone clincher / zi, celelalte combinate din țară având producții mai mici și aplicând procedee costisitoare din punct de vedere economic. Noua linie tehnologică a adus cel mai mare progres, întreprinderea dezvoltându-se cu 60% față de timpul trecut (producția a urcat și până la 1.200.000 tone de ciment/an). Această linie și-a atins parametrii proiectați cu 6 luni înainte de termen. Dezvoltarea liniei tehnologice a jucat un rol important în dezvoltarea sectoarelor anexe care trebuiau să susțină partea de mecanică, electricitate sau alimentarea cu consum energetic.

Sursa: 100 de ani de ciment la Fieni (2014)

Meseria de cimentist s-a transmis din tată în fiu, aproape întreaga familie lucrând în această industrie. Se produceau ciment, var și produse de azbociment (plăci, tuburi etc.). Cariera de gips distribuia materie primă la celelalte fabrici din sector. Activitatea era una complexă. De la cariera Lespezi se aducea calcarul cu mijloace de transport cu funicular, o instalație pretențioasă și vulnerabilă, până să se treacă la banda transportoare care funcționează și în prezent. Dacă la început se lucra cu fronturi înalte de 300 m înălțime și se spărgea roca cu ciocanul, ulterior s-a trecut la activitatea mecanizată prin exploatarea în trepte descendente de 30 m cu foreze. După revoluție, însă, activitatea în industria cimentului s-a redus.

Societatea era diferită înainte de 1990. Activitatea culturală era dezvoltată și vie deoarece erau multe formații artistice. Comunitatea era înfloritoare. La sfârșitul programului de la fabrică, orașul era invadat de oameni pe străzi care ieșeau de la cele două unități de producție, respectiv peste 3000 de salariați la fiecare dintre cele două fabrici (Cimentul și Steaua Electrică). Acum nu mai întâlnești pe nimeni pe stradă.

Trecerea la economia capitalistă înseamnă divizarea activităților între mai multe companii, de multe ori fiind vorba de un capitalism dur pentru care contează doar beneficiul economic. În momentul în care importanța industriei a scăzut la Fieni s-a diminuat și populația locală. Populația este astăzi îmbătrânită, puțină, pe cale de epuizare.

Crearea locurilor de muncă este în prezent primordială și ar contribui la aducerea înapoi a celor plecați. Însă, pentru dezvoltarea orașului este nevoie de implicare. Industria a participat cu târnăcopul la înflorirea orașului.

Perspective de dezvoltare a Fieniului sunt. Prelungirea liniei ferate de la Pietroșita prin străpungerea munților către Sinaia ar însemna o deschidere de ordin economic. Tunelul ar conduce la circulație feroviară, dar și la noi locuri de muncă și … poate că cei care au plecat se vor întoarce. Localitatea ar reveni astfel la un mod de viață mai firesc. O altă direcție ar putea fi dezvoltarea mai mult decât în prezent a industriei cimentului și, de ce nu, reactivarea activității la fabrica de becuri. O cale mai rapidă, însă, ar fi dezvoltarea turismului în zonă, ca alternativă la Valea Prahovei, prin diversificarea bazei de cazare și introducerea carierei Lespezi în circuitul turistic. Dar, pentru ca acestea să se întâmple, trebuie să se și dorească…

 



“BINE FACI, BINE GĂSEȘTI!”

Sursa: www.cosr.ro

OLGA HOMEGHI
Deținătoare a două titluri olimpice, în 1984 (Los Angeles),
la patru rame cu cârmaci (4+), și în 1988 (Seul), la doi rame (2-),
și cetățean de onoare al orașului

Fieni este un oraș frumos, de dimensiuni mici, unde am decis să mă reîntorc în anul 2000. Poate aceasta a fost soarta mea sau poate dorul de locurile natale m-a adus înapoi, după 38 de ani de locuit în București. Aici mi-am regăsit liniștea și am început o viață nouă.

Îmi amintesc cu drag de vremea copilăriei mele, o copilărie plină de prietenie și de oameni dragi. Îmi amintesc de acea vreme, de oamenii care lucrau în 3 schimburi la fabricile de aici (ambii părinți au lucrat în industrie) și de orașul care prindea viață la fiecare schimb de tură. Îmi amintesc de faptul că eram mai mulți tineri, că ne plăcea să muncim (și eu am făcut practică la Fabrica de becuri) și că ne bucuram mult mai mult de ceea ce aveam.

Sursa: www.cosr.ro

În ziua de astăzi se simte lipsa celor tineri în oraș, aceștia plecând de cele mai multe ori, fie la București, fie în străinătate în căutarea unui trai mai bun. În majoritatea cazurilor nici nu se gândesc să se întoarcă în orașul natal. Fieni ar avea nevoie de un suflu tânăr, chiar de o modernizare. Orașul reclamă o mai bună punere în valoare a patrimoniului său industrial, respectiv crearea unor spații deschise vizitatorilor care să spună povestea fabricii de ciment sau a fabricii de becuri. Totodată e foarte important, după părerea mea, să păstrăm vii aceste industrii, nu doar prin ceea ce a fost în trecut, ci prin continuitatea activității de producție.

Și, nu în ultimul rând, avem nevoie de cetățeni implicați, de locuitori care să vrea să ajute orașul în care trăiesc, să se implice în activitățile de curățenie a orașului și de promovare a acestuia. Nu e suficient să aștepți să primești ceva din partea autorităților, trebuie să și oferi ceva în schimb. Doar așa vom reuși să reînviem spiritul uitat al orașului.

 



FIENI – TRECUT ȘI PREZENT

GEORGIAN LINSU
Consultant în Parlamentul României

Fieni este pentru mine locul cel mai important, locul unde m-am născut și am crescut. Mă simt foarte legat de Fieni și nu mi-aș vedea viața în altă parte. Chiar dacă mulți tineri din oraș au ales să se mute în altă parte, păstrând sau nu contactul cu Fieni, eu, pentru moment, am decis să rămân aici, și poate și pe viitor, pentru că acesta e locul unde mă regăsesc și unde mi-aș dori să crească și copiii mei.

E adevărat că există o oarecare nostalgie față de anii care au trecut, față de anii în care orașul era o forță economică. Peste 9000 de oameni lucrau aici, iar fabricile exportau produse pe 5 continente. Orele aferente schimburilor de tură transformau orașul într-un adevărat furnicar, totul prindea viață, o atmosferă cum rar o mai întâlnești astăzi. Fabricile din oraș își puneau amprenta pe modul de trai în Fieni, oferind în același timp multiple beneficii comunității.

Din păcate, în ziua de astăzi, fabricile și-au restrâns activitatea, în cea mai mare parte, tinerii pleacă din oraș, iar oportunitățile pentru cei care rămân sunt din ce în ce mai reduse. Viața a devenit destul de monotonă, iar mulți tineri au luat calea Bucureștiului, Clujului, Brașovului sau a Europei.

Există, însă, două activități simbol care ar putea revitaliza viața cultural-sportivă a orașului și care l-ar putea reanima, respectiv fotbalul și competițiile de popice. Stadionul Cimentul Fieni și Arena de Popice sunt două locuri care ar putea să readucă populația la un numitor comun. Să nu uităm că echipa de fotbal Cimentul Fieni a fost una dintre cele mai vechi echipe în Divizia B (cu o activitate încă din 1936), iar echipa de popice a orașului a fost campioană mondială, europeană și balcanică. Peste 8000 de oameni veneau în Fieni pentru a vedea meciurile echipei de fotbal. Și astăzi sunt nostalgici care și-ar dori revitalizarea acestor activități.

De asemenea, orașul ar necesita un muzeu al industriei care să înglobeze anii de glorie și să reamintească motivele pentru care orașul Fieni a fost, la un moment dat, unul dintre cele mai importante orașe industriale din România.